Bullying la Questfield International College, educația privată și dreptul la răspuns

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate și proceduri clare pentru protejarea elevilor. În contextul în care instituțiile de învățământ private își asumă angajamente privind siguranța și dezvoltarea armonioasă a copiilor, gestionarea situațiilor de hărțuire trebuie să fie transparentă și documentată. Acest articol investighează, pe baza unor documente și relatări puse la dispoziția redacției, un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera.

Bullying la Questfield International College: sesizări repetate și lipsa unor măsuri documentate

Investigația redacției se bazează pe corespondență oficială, documente și relatări ale familiei unui elev care ar fi fost supus bullyingului timp de peste opt luni în incinta Școlii Questfield Pipera. Sesizările au semnalat incidente de hărțuire verbală, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei, fără ca instituția să ofere răspunsuri scrise sau să implementeze măsuri concrete și documentate care să ateste intervenții eficiente.

Descrierea situației semnalate: comportamente agresive și reacții instituționale

Potrivit materialelor puse la dispoziția redacției, elevul țintă ar fi fost supus unor jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială repetată, în prezența cadrului didactic titular, în timpul orelor și pauzelor. Familia a comunicat în mod oficial aceste aspecte atât învățătoarei, cât și conducerii administrative și fondatoarei instituției, solicitând intervenție și protecție. Din analiza corespondenței nu reies dovezi ale unor răspunsuri scrise documentate sau planuri de intervenție clare, intervențiile fiind limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un element distinctiv al acestui caz, conform documentelor și opiniilor specialiștilor consultați, îl constituie utilizarea repetată, în mediul școlar, a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare. Această formă de stigmatizare medicală depășește sfera conflictelor obișnuite și este considerată o violență psihologică severă, cu impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copilului. Din corespondența analizată reiese că această practică a fost cunoscută și tolerată în cadrul școlii, fără reacții ferme sau măsuri documentate.

Gestionarea sesizărilor și lipsa intervențiilor documentate

Familia a derulat un demers susținut, trimițând emailuri cronologice, explicite și adresate diferitelor niveluri ale conducerii școlii, solicitând protecție, măsuri concrete și răspunsuri scrise. Cu toate acestea, nu există dovezi că instituția ar fi declanșat proceduri interne, aplicat sancțiuni sau implementat consiliere psihopedagogică. Din contră, gestionarea cazului pare să fi fost predominant informală, bazată pe promisiuni verbale, cu o tendință de relativizare a gravității situației prin încadrarea acesteia ca „problemă de adaptare” sau „dinamică de grup”.

Presiuni asupra familiei și mesajul excluderii mascate

În baza relatărilor și corespondenței analizate, familia a resimțit presiuni implicite sau explicite de a se retrage din unitatea de învățământ, cu formulări de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Aceste mesaje pot fi interpretate drept un mecanism de excludere mascată, prin care problema este transferată de la instituție către copil și familie, evitându-se intervenția structurală necesară. Astfel, responsabilitatea protecției pare să fie diluată, iar copilul rămâne vulnerabil în mediul educațional.

Confidențialitatea și presiunile psihologice asupra copilului

Conform documentelor, familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscurilor divulgării acestor date în mediul școlar. Cu toate acestea, nu există dovezi privind asumarea unor măsuri concrete de protecție a confidențialității, iar relatările indică faptul că informațiile respective ar fi fost făcute cunoscute în cadrul clasei, generând presiuni suplimentare asupra copilului. Specialiștii subliniază că astfel de situații pot constitui indicatori ai unor forme de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituțional și momentul intervenției

În documentele examinate, se observă că reacția fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, a intervenit abia după opt luni de sesizări repetate, ca urmare a implicării unei echipe juridice și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării reacției instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar sub presiunea juridică. În plus, redacția a identificat un moment-cheie al poziționării instituției printr-un răspuns verbal atribuit fondatoarei, care a exprimat o atitudine percepută de familie ca o presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Documentația formală versus realitatea intervenției

În ciuda sesizărilor și solicitărilor scrise, reacția conducerii școlii s-a materializat într-un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Lipsa unor procese-verbale, rapoarte interne sau decizii administrative cu caracter oficial limitează verificabilitatea și trasabilitatea intervențiilor. Această abordare poate fi interpretată drept o gestionare minimală a situației, fără efecte reale asupra climatului educațional.

• Sesizări scrise și documentate pe o perioadă extinsă
• Lipsa unor măsuri administrative asumate și verificabile
• Stigmatizare medicală repetitivă și tolerată în mediul școlar
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică
• Absența protecției confidențialității informațiilor sensibile
• Răspunsuri informale și documentație insuficientă

Actualizări și reacția instituției

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinții elevilor, în care a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrazice sesizările documentate ale familiei și ridică întrebări privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul. Ulterior, după publicarea articolului, părinții au comunicat existența unor contacte informale între școala Questfield și alte instituții private, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, aspecte care nu au fost susținute de documente oficiale.

Concluzii și aspecte nerezolvate

Analiza materialelor puse la dispoziție indică un caz în care bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală au fost semnalate în mod repetat, iar răspunsul instituțional a fost caracterizat prin lipsa unor măsuri scrise, intervenții concrete și protecție formală a copilului. Presiunile indirecte pentru retragerea familiei și lipsa unui cadru procedural clar ridică întrebări serioase privind responsabilitatea și guvernanța internă a Școlii Questfield Pipera. În absența unor clarificări oficiale și asumate de conducere, cazul ilustrează dificultățile cu care se confruntă unele instituții private în gestionarea situațiilor sensibile și nevoia unor mecanisme transparente de protecție a elevilor.

Redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare să transmită relatările lor la adresa de email [email protected], asigurând confidențialitate și sprijin în procesul de documentare și informare publică.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro